De la „Lupii” care vânau în Europa, la o carcasă de echipă care rescrie manualul umilinței. După 18 etape fără victorie, Wolves nu se mai luptă cu retrogradarea, ci cu propria relevanță în fața istoriei.
Există o anumită cruzime în modul în care fotbalul englez își conservă recordurile negative. De obicei, ele sunt depozitate în arhivele prăfuite ale epocii victoriene sau în amintirea colectivă a suporterilor lui Derby County din 2008. Însă ceea ce vedem în acest sezon pe Molineux este un colaps sistemic, o disoluție a speranței care a transformat Wolverhampton Wanderers într-un studiu de caz despre cât de jos poate cădea un club stabil din Premier League.
Bilanțul este, în termeni strict matematici, apocaliptic: 18 meciuri, 0 victorii, 2 puncte.
Pentru a găsi un precedent pentru această lipsă de vitalitate, trebuie să privim dincolo de era strălucitoare a Premier League, până în 1902, când Bolton Wanderers rătăcea prin divizia de elită cu aceeași neputință. Dar în 1902, fotbalul era un sport al noroiului și al hazardului. În 2025, într-o eră a analizelor video infinite și a nutriției personalizate, să nu reușești să câștigi timp de patru luni de zile denotă ceva mult mai profund: o pierdere a identității.
Spectrul lui Derby County
Până acum, echipa celor de la Derby County din sezonul 2007/08, acea trupă nefericită care a strâns doar 11 puncte tot anul — era considerată etalonul incompetenței. Și totuși, prin comparație, acea echipă a lui Billy Davies pare aproape competentă: după 18 etape, ei reușiseră deja să câștige un meci și aveau șase puncte în clasament. Wolves, prin contrast, se află într-un vid competitiv.
Modelele statistice de la Opta, acești oracoli moderni ai probabilităților, au încetat de mult să mai fie subtili. Șansele de retrogradare ale lui Wolves sunt acum evaluate la 99,9%. Acea zecime de procent rămasă nu este speranță, ci pură politețe matematică.
Un colaps al viziunii
Cum s-a ajuns aici? Nu este vorba doar despre ghinion sau decizii arbitrare, deși fanii vor invoca cu siguranță sistemul VAR. Este vorba despre o strategie de transferuri care a început să semene cu un joc de noroc pe termen scurt și despre o succesiune de antrenori — culminând cu mandatul actual al lui Rob Edwards — care au moștenit un lot talentat pe hârtie, dar inert pe gazon.
Pe Anfield, în ultima etapă, Wolves au arătat ca o echipă care își acceptă sentința cu o resemnare bizară.
Recorduri pe care nimeni nu le dorește
Echipa se află acum la egalitate cu recordul all-time deținut de Newport County (1970) pentru cele mai multe meciuri fără victorie de la începutul unui sezon în primele patru eșaloane. Dar Wolves nu sunt Newport. Ei sunt o instituție a fotbalului englez, un club cu o bază de fani pasională care acum privește neputincioasă cum echipa lor devine, statistic vorbind, cea mai slabă formație din istoria de 137 de ani a ligii engleze.
Dacă fotbalul este, în esența sa, despre divertisment, atunci tragedia lui Wolves este că nici măcar nu oferă spectacolul unui colaps haotic. Este o moarte lentă, documentată în cifre reci, pe stadioane moderne, sub luminile necruțătoare ale televiziunilor care nu mai știu ce să spună despre o echipă care a uitat cum se simte bucuria unui gol decisiv.
