Când ai 5 titluri de campion cu FC Porto și 25 de goluri marcate din postura de fundaș central, lumea așteaptă să te găsească pe o bancă de rezervă sau într-o lojă VIP. Zé Carlos are 61 de ani și, în timp ce citești asta, taie vagoane vechi de tren într-un depozit de deșeuri. Fostul stoper al „Dragonilor” s-a rupt definitiv de fotbal și își câștigă existența din reciclarea oțelului.

Din careul advers în depozitul de fier vechi

A agățat ghetele în cui în 1997, la doar 32 de ani. După revenirea din Portugalia, José Carlos Pereira do Nascimento s-a stabilit la Rio de Janeiro, departe de luminile reflectoarelor care i-au ghidat tinerețea. Acum șase ani a decis că nu mai vrea să aibă nicio legătură cu fenomenul.

Zgomotul miiilor de fani de pe Estádio das Antas a fost înlocuit de scrâșnetul flexului și al aparatelor de sudură. Într-un dialog direct cu ziarul portughez A Bola, brazilianul a descris fără ocolișuri noua sa realitate.

„Să știți că am urmărit foarte puțin fotbal în ultimul timp. În urmă cu vreo șase ani am rupt complet legătura cu activitatea din fotbal, iar acum lucrez într-un domeniu total diferit”, a declarat Zé Carlos.

Munca lui de zi cu zi nu mai are nicio tactică la mijloc: „Sunt din Goiás, dar m-am stabilit în Rio de Janeiro după revenirea din Portugalia. Lucrez în domeniul reciclării și al fierului vechi. Este o activitate complet diferită, fără nicio legătură cu fotbalul. Chiar în timp ce vorbim, mă ocup de tăierea unor vagoane vechi de tren, abandonate. Activez pe partea de tăiere și vânzare de oțel și fier. Viața merge mai departe…”.

Bătăile de inimă ale unui fundaș-golgheter

În cele 101 meciuri îmbrăcate în tricoul alb-albastru, Zé Carlos a fost un veritabil coșmar pentru portarii adverși. A înscris de 25 de ori — o cifră uluitoare pentru un stoper din anii ’90. Secretul? Execuții letale din lovituri libere, lovituri de cap fără replică și penalty-uri executate fără emoții încă din perioada Gil Vicente.

Timpul i-a depășit însă recordurile la Porto, iar fostul fundaș recunoaște sincer ce a simțit când a văzut alți apărători doborându-i bornele.

„Executam foarte bine loviturile libere și am profitat din plin de această calitate, pe lângă forța din jocul aerian, unde mă descurcam excelent. La Gil Vicente am marcat, de asemenea, multe goluri din penalty. M-am bucurat când alți jucători de la FC Porto au depășit acea bornă, semn că jocul evoluează, deși recunosc că am simțit și o mică strângere de inimă când am pierdut statutul de cel mai prolific fundaș central (n.r. – râde)”, le-a spus fostul campion jurnaliștilor lusitani.

Privind jocul de azi, Zé Carlos nu vede neapărat mai mult talent, ci mai multă matematică aplicată pe teren.

„Totuși, în fotbalul de azi este mult mai simplu să înscrii. Pe vremuri, noi, stoperii, urcam în careul advers doar la cornere. Astăzi, absolut toate fazele sunt lucrate la antrenamente, iar la loviturile libere toată lumea urcă în atac. Uitați-vă la Arsenal, o adevărată forță la fazele fixe. Chiar și FC Porto… În perioada mea se exersa mult mai puțin acest aspect. Modernizarea fotbalului le oferă apărătorilor mult mai multe oportunități de a marca.”